Tokyo, orașul extremelor de tot felul

Scris de  |  Nici un comentariu

Pe site-ul său se descrie ca fotograf freelancer, dar îi place să se numească mai degrabă un călător, un povestitor în imagini al locurilor şi clădirilor care îi ies în cale în oraşele prin care se plimbă. De fiecare dată trecute prin filtrul aparatului de fotografiat, întotdeauna altfel, pentru că în călătoriile sale, fotograful Dacian Groza caută să se îndepărteze cât mai mult de zonele turistice, ferindu-se de clişee. “Dincolo de aceşti poli comerciali, e ca şi cum ai ieşi în largul mării. Eşti doar tu în necunoscut”.

După mulţi ani de visat la necunoscut, şi alţii de plimbări prin Europa, atras de extreme, ajunge în oraşul care avea să schimbe felul în care va călători de acum încolo: Tokyo-“frumos, dar total de neînţeles dinainte”.

Fotograful Dacian Groza povesteşte că în toţi acei ani de visat la Japonia, a privit Tokyo prin aparatul multor fotografi, pe internet.  Și prin ochii Sofiei Coppola, fermecat de filmul “Lost in Translation”. “Este probabil calapodul pe care e măsurată Japonia de mulți turiști vestici”, spune Dacian, explicând însă că experienţa japoneză a fost diferită de tot ce credea că a înţeles despre oraş înainte de a ajunge.

Foto credit: Dacian Groza

Foto credit: Dacian Groza

“Mă așteptam ca orașul să fie mult mai dezvoltat pe verticală și mult mai zgomotos. Este suspect de liniște și curățenie, oamenii sunt poate cei mai deschiși și ospitalieri de pe planetă. Dar demni, sobri, într-un cuvânt – zen. E greu de descris felul lor de a fi, sunt o cultură atât de diferită de a noastră, aș zice superioară din multe puncte de vedere. Japonezii sunt deschiși, nu am avut nicio reacție negativă, dar abordarea mea acolo a fost neinvazivă. Am lucrat mult cu un aparat compact şi am urmărit să captez starea naturală a oamenilor. Întotdeauna când văd aparatul, oamenii pozează, își schimbă aparențele. Și eu nu voiam asta”.

Foto credit: Dacian Groza

Foto credit: Dacian Groza

“Mi-au plăcut restaurantele lor de sushi. Și mâncarea în general. Mi-au plăcut plimbările pe străzile ascunse între rândurile de zgârie-nori, printre case de un nivel și multă vegetație crescută în orice spațiu neconstruit. Ca suprafață, o mare parte din oraș este așa, străzi cu case mici, înghesuite, unde lumea te salută fără să te cunoască. Ca la noi la țară, uiți că ești într-una dintre cele mai mari metropole ale lumii”.

Foto credit: Dacian Groza

Foto credit: Dacian Groza

Cu toate că, în general preferă să bată oraşele pe jos sau cu bicicleta, Tokyo a fost o excepţie, şi asta pentru că, explică Dacian, în organizarea lor supremă, japonezii au foarte multe reguli în ceea ce privește traficul, chiar și cu bicicleta. Sunt atât de multe restricţii, încât devine dificil să închiriezi şi să parchezi corect bicicleta.

Foto credit: Dacian Groza

Foto credit: Dacian Groza

“Am ales să circul mai mult cu metroul, cu autobuzul, sau pe jos. Japonezii sunt foarte politicoși, dar nu aș zice că sunt prietenoși cu turiștii. Ca organizare. Și ăsta e un lucru care mi-a plăcut. Japonia e încă un loc în care poți să te simți străin, ciudat chiar. Au Starbucks, McDonald’s și reclame la Apple peste tot, dar în rest, nu e tocmai ușor pentru un turist să se descurce. Și e foarte bine așa. Ei sunt mai mult pregătiți pentru turiștii japonezi, pentru că au un turism intern foarte dezvoltat. Ca alb, încă te simți străin, uneori chiar atracție publică – mai multe grupuri de școlari au cerut să își facă poze cu mine”.

Foto credit: Dacian Groza

Foto credit: Dacian Groza

“La Tokyo am văzut o atmosferă de calm și siguranță care eu cred că e unică. De exemplu, un serviciu de transportat copii la grădiniță – mai exact, o fată zâmbăreață pe o bicicletă specială, cam ca și cele care împing un frigider de înghețată, dar în loc de înghețată, duc o ladă mare plină de copii, vreo 8, toți râzând cu gurile până la urechi”.

În general, călătorește cu documentarea făcută, cu hărţile cu obiective pe Google Earth la îndemână, dar odată ajuns în capitala Japoniei, şocul cultural a fost atât de puternic, încât cele mai multe dintre obiectivele pregătite de acasă s-au schimbat cu altele noi, găsite la faţa locului. “Tokyo a fost pentru mine cea mai îndepărtată destinație de până acum și m-a marcat profund”.

În Japonia, Dacian Groza a fost interesat mai degrabă de viaţa de zi cu zi, de oameni, dar şi de arhitectura clădirilor, pentru că, invariabil formaţia sa de arhitect şi-a pus amprenta asupra stilului fotografic. “Mă influențează foarte mult. Și în abordarea creativă, și în deciziile tehnice, și în analiza și alegerea subiectelor. Fotografia e o luptă. De cele mai multe ori o luptă cu tine, cu propriile exigențe. Din mai multe zeci de fotografii, doar una e demnă de arătat. Foarte rar mergi la sigur, niciodată nu știi peste ce dai. Câteodată crezi că ai prins un moment bun și când ajungi acasă nu îți mai place. Alteori găsești comori în Recycle Bin, printre pozele respinse inițial”.

Catedrala St. Mary Foto credit: Dacian Groza

Catedrala St. Mary
Foto credit: Dacian Groza

În Japonia nu există conceptul de “tourist trap”, povesteşte Dacian Groza, adăgând că poți intra în orice restaurant sau magazin, oriunde, fără teama că prețul va fi umflat pentru că ești turist. La fel și cu serviciile de schimb valutar sau de orice fel. Nu e nevoie să cauţi condiții mai favorabile.

“Am mâncat absolut tot ce mi s-a sugerat și a fost excelent. Există multe lucruri absolut ciudate, niște gusturi pe care nu le găseşti la noi. Se folosește mult ceaiul pudră Macha și un tip de fasole roșie. Astea ar fi aromele lor principale pentru deserturi. Trebuie încercat sushi. Obligatoriu. Asta dacă poţi suporta gândul că mănânci carne crudă. Am experimentat tot ce se oferea, foarte multe tipuri de carne. Pești, caracatițe, scoici de toate felurile, icre. Toate foarte proaspete. Nu a fost zi fără sushi. Ramen-ul și Soba sunt foarte bune, nu am mai văzut nicăieri să fie făcute așa, chiar dacă numele preparatelor îmi era cunoscut.

Japonezii sunt mari amatori de grătare, burgeri, patiserie franceză, practic orice din vest. Sunt mai obsedați de noi decât suntem noi de ei. Deci nu e obligatoriu să mănânci ciudățenii japoneze. Dar atunci de ce să te mai duci?

Am mâncat și băut foarte multe produse ambalate fără să știu ce sunt, fiind marcate doar în japoneză, toate cu niște ambalaje încântătoare. De la magazinele de la colț – conbini (convenience store), de unde poți cumpăra mâncare ieftină și foarte bună. Recomand Onigiri, un triunghi din orez cu umpluturi variate, învelit în algă uscată. Pentru răcoritoare există automate la tot pasul. Prețurile la mâncare și băutură sunt mai mici decât în Europa de vest”.

Foto credit: Dacian Groza

Foto credit: Dacian Groza

Dacă ţi-ai propus să vizitezi Tokyo trebui să ştii că se pot închiria niște hotspot-uri WiFi portabile, fără de care ţi-ar fi greu să te descurci cu navigarea prin oraș. Trebuie comandate dinainte de a pleca și ridicate de la aeroport. La fel, abonamentele de tren, rezervările, trebuie făcute în avans din țară. “Găsești aproape tot ce vrei la conbini. Acolo sunt și bancomatele de unde se pot scoate bani de pe carduri românești”.

Dacă ai avea doar 24 de ore la dispoziţie pentru a te plimba prin oraş, recomandarea fotografului Dacian Groza este Yamanote Walk.

“Este o plimbare pe jos, de 12 ore, de-a lungul liniei supraterane de metrou Yamanote. Linia asta înconjoară zonele centrale ale orașului. Are aproximativ 40 de kilometri și într-o zi poți vedea cam toate tipologiile urbane, inclusiv cele mai importante zone turistice. Niște prieteni mi-au spus de Yamanote Walk în penultima zi de ședere în Japonia, și în ultima zi am făcut tura. A fost modul perfect de a încheia experiența japoneză”.

Dacian Groza a încheiat experienţa japoneză printr-un album foto “făcut pentru mine”, dar pe care l-a pus la dispoziția publicului şi oricine vrea să vadă în imagini povestea oraşului Tokyo poate să-l comande sau să-l răsfoiască gratuit online pe blurb.comhttp://www.blurb.com/user/dacian.

Pentru că mai sunt atâtea locuri de văzut, Dacian Groza şi-ar dori să fie mereu pe drumuri. I-ar plăcea să ajungă în Asia, plănuieşte o călătorie cu trans-siberianul şi și-a propus să ajungă până la Hong Kong cu trenul. Dar deşi visează şi se pregăteşte pentru multe, e convins că “următoarea locație va fi aleasă ca până acum, de pe o zi pe alta”.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *