Tango prin Piața Mică

Scris de  |  Nici un comentariu

În Piaţa Mare e foarte frumos. Aş risca să spun că e unul dintre cele mai frumoase locuri din ţară. Alţii merg mai departe şi spun că destul de rar găseşti în Europa aşa ceva. Le dau dreptate, dar nu pot să mă laud cu foarte multe ieşiri, aşa că merg mai departe cu prima variantă. Însă, dacă îndrăzneşti să treci pe sub Turnul Sfatului, ajungi într-un loc foarte animat şi, după a mea părere, mult mai ofertant decât sora ei cea Mare. Piaţa Mică nu-şi respectă numele şi cred potrivit ar fi fost să se numească Piaţa mai Mică:). Pe lângă podul celor care nu se înţeleg cu adevărul, găseşti numeroase aglomerări de mese cu scaune, înconjurate de oameni bine dispuşi, mereu cu un pahar în faţă, dar mai ales cu farfurii, pline sau goale; aici ţine de locaţie. Aşa am ajuns şi noi la Tango, undeva în dreapta Podului Mincinoşilor. Auzisem vag ceva despre ei şi înţelesesem că ştiu cu ce se mănâncă pastele şi pizza. Şi din nou mă aplec în faţa slăbiciunii mele pentru pizza, mai ales dacă e delicioasă.

Tangoprez

Iniţial, am vrut să stăm pe terasă, dar bătea un vânt foarte ascuţit şi chiar nu aveam dispoziţia necesară pentru a aduna chestii de pe jos. Am intrat, am fost poftiţi la o masă destul de mică pentru 4 persoane, dar ne-am gospodărit şi am izbăvit până la final. Am comandat paste şi pizza, normal! Carbonara, penne cu spanac şi gorgonzola, Diavola şi Quattro Stagioni, de data asta.

Să nu uit… Diavola era din Iad! Chiar şi fără sosul picant simţeai din plin asta, dar cu picanteriile e la fel cum e cu ţigările; hai că n-are ce să strice încă puţin. Ba da! Simţeam că dacă înconjuram Sibiul de 3 ori nu transpiram atât.

Mergem mai departe. Pizza nu mi-a spus nimic altceva în afară de cele amintite mai sus; legumele şi carnea au fost ok, proaspete, blatul regulamentar, tot ansamblul a fost bine închegat şi rezultatul nu avea cum să nu fie corect. Dar n-am găsit sufletul pe nicăieri. Se vede că cine se ocupă de cuptor are ceva experienţă şi procesul deja cred că e derulat după o procedură clară, de la care nu se abate nimeni. În tot cazul, ambele au fost peste media pizzelor pe care le-am mâncat în Bucureşti, dar sunt sigur că o s-o găsesc pe cea mai bună din Sibiu data viitoare când mai poposesc prin Ardeal.

Sursa: facebook.com/TangoGrillSibiu

Sursa: facebook.com/TangoGrillSibiu

Dar cel mai rău îmi pare că nu mi-am luat paste carbonara… Ei, aici am găsit iubirea în fiecare ingredient şi clar a stat la baza fiecărui pas al procesului de creare al ansamblului făinos. Cu părere de rău pentru ea şi cu una foarte bună pentru mine, m-am înfruptat copios din farfuria prietenei mele, dintr-un motiv foarte simplu: ÎMI PLĂCEA TERIBIL! Evident că mi-a fost permis, fiindcă de obicei doar gust. Aici am trecut pragul bunului simţ, dar am avut noroc de cura de slăbire a proprietarei pastelor şi am mai luat o gură.

Făinoasele erau fierte la secundă, sosul nu era lungit nici din apă, nici din smântână, carnea potrivit de sărată şi, ce mi-a plăcut cel mai mult a fost că te aşezai şi mâncai cu poftă, fără să mai adaugi nici sare, nici piper, nici nimic. Era porţia pe care şi-o doreşte oricine. Foarte bine structurată şi condimentată şi totuşi, după mine, putea fi servită marii majorităţi fără nici o problemă. Rar cineva reuşeşte o asemenea ispravă, mai ales la restarurant! Am simţit că mă cunoştea bucătarul şi m-am bucurat nespus. A reuşit să mă ducă într-un loc de care nu ştiam; acolo unde pe masă nu stă în mijloc oliviera, dar nu fiindcă nu s-a auzit de ea, ci pentru că pur şi simplu  nu e nevoie de dumneaei. Asta înseamnă, pentru mine, să ştii să găteşti… paste, în cazul de faţă.

Tango1

Sursa: facebook.com/TangoGrillSibiu

Despre pennele cu spanac aleg să nu discut foarte multe, fiindcă celelalte le umbresc categoric. Poate că aş fi avut o cu totul altă abordare în ceea ce le priveşte, dar mie îmi place carnea şi mi-a plăcut şi mai mult în acea zi, mai ales pierdută printre acele spaghetti aproape perfecte. Mi-aş mai lua, nu încape discuţie, dar era ca şi cum mergi în Paralia Katerini după ce ai fost la Koukounaries în Skiathos. Nu e urât la Paralia… depinde doar cu ce o compari.

Ştiţi deja că în Piaţa Mică nu se poate ajunge cu maşina, aşa că decizia parcării vă aparţine în totalitate. Poate găsiţi loc pe undeva pe lângă sora ei cea mare. Au salon mare de nefumători care arată mai bine decât cel afumat. A-propos, când am fost noi acolo erau şi vreo câţiva copii fericiţi, deci sigur se vor simți și ei bine. Preţurile sunt cinstite, raportate la calitate(6-8 lei o bere, 5-7 lei răcoritoarele, o pizza ok e undeva pe la 25 de lei și pastele cam 20); dar vreau să mă credeţi că pastele carbonara merită fiecare leu. Pentru celelalte nu bag mâna în foc.

Aşa că… LIBERTATE ÎN BUCATE!

 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *