San Marino, dar de la Obor

Scris de  |  Nici un comentariu

Mănânc aici de vreo 3 ani cred şi mereu m-am întrebat cum reuşesc oamenii ăştia să aibă preţuri atât de frumoase şi totuşi să menţină un nivel de calitate atât de ridicat. Şi când spun calitate, mă refer la preparate şi servicii în aceeaşi măsură. Acesta sunt doar câteva dintre motivele pentru care îmi doresc de ceva vreme să scriu despre San Marino, cel de la Obor.

Locul nu spune foarte multe de la depărtate, pare a fi un alt restaurant printre toate celelalte din rond, care parcă aşteaptă să se închidă şi să fac loc unei alte agenţii de pariuri. Dar se pare că nu e aşa. Chiar deloc:). De fiecare dată când am zăbovit aici a fost plin sau aproape plin. E decorat frumos, simplu, într-un ton neutru, care pe mine mă atrage oriunde m-aş duce.

Dar ceea ce îmi place aici foarte mult e mâncarea. Deşi nu cred că e un restaurant cunoscut printre gurmanzi şi nici nu are o prezenţă impunătoare, înfloreşte conitnuu şi menţine nivelul înalt al calităţii, dar mai ales al gustului. Am fost chiar săptămâna aceasta pe la ei, fiindcă voiam neapărat să vorbesc despre souffle-ul lor de ciocolată şi, da, aveam nevoie să fac şi nişte poze. Dar hai s-o luăm metodic, fiindcă am mâncat de nenumărate ori aici şi câteva chestii chiar merită atenţia noastră.

Ciorba

Ciorba cu Focaccia

Chiar vorbeam cu soţia zilele trecute că noi românii suntem un neam de ciorbari. În Moldova zeama trebuie să fie acră… cu cât e mai acră, cu atât mai bine! La fraţii ardeleni găseşti mai mult supe; din tot felul de ingrediente, de la varză la ardei umpluţi. Dobrogenii pun oţet, deci tot acră le place. În Oltenia cică nu e o regulă; unii fac acră, alţii dulce… Indiferent cum ar fi, peste tot găseşti o ciorbă bună!

Nu ştiu de unde e bucătarul de glie, dar face o ciorbă extraordinară. Indiferent pe care o alegi, aproape sigur o să te întorci. La cât e de acră, îmi permit să spun că e moldovean. Poate de asta îmi place atât de mult:))). Nu, lăsând gluma la o parte, la San Marino am făcut cunoştinţă cu cele mai bune ciorbe pe care le-am mâncat în România la restaurent, nu doar în Bucureşti. Le-am consumat pe toate, dar ne-am oprit la două: de pui a la greque şi de văcuţă(mereu m-am întrebat de ce ciorba poate fi de văcuţă dar de purceluş sau de găinuţă, nu:))))). Aş putea să discut despre tradiţionala ciorbă cu atâta patos încât să crezi că e vorba despre cu totul altceva, dar vă rog din tot sufletul să mergeţi acolo să le încercaţi şi sigur îmi veţi da dreptate! Neapărat cu focaccia. E cea mai bună din zonă. Parol!

Felul principal

Dorada

Am încercat aici porc, pui şi peşte făcute în toate felurile. Au pizza şi paste foarte bune, dar cred că am epuizat subiectul pizza pentru moment, aşa că nu mai bat monedă. Dintr-o gamă apropiată recomand aripioarele de pui şi cotletul de porc napoletan. Dar vreau să vă povestesc un pic mai detaliat despre doradă. În meniul de pe site-ul lor nu o găseşti, aşa că îmi fac o datorie din a vă o prezenta oleacă. Cred că am devorat de două ori aici aşa ceva, de fiecare dată gătită foarte bine, fără nici un firicel de sânge, nescăldată în ulei şi nici prea sărată. Asta îmi arată că nu fusese pescuită de foarte multă vreme. E servită cu legume trase la tigaie(sper că în unt, nu am reuşit să-mi dau seama…). Dar legumele astea au ceva frumos, ceva ce le potriveşte foarte bine cu peştele. În primul rând, nu sunt congelate şi asta cred că valoarează cel mai mult. Apoi, să nu credeţi că aveţi parte de morcovi, cartofi sau mazăre; sunt dovlecei, ardei şi vinete, tăiate julien şi gătite atât cât să nu se dezintegreze nici in farfurie, nici între dinţi. Patul ăla de lămâie(cu coajă) a fost puţin comprehensiv pentru mine, dar am capacitatea să admit o mică greşeală.

Desert

Souffle

Da, aici mănânc desert mereu. Din fericire pentru mine, acelaşi souffle de ciocolată.

Deşi arată puţin diferit de fiecare dată, e gătit corect, plus-minus două minute la cuptor. Spun asta fiindcă un souffle trebuie să aibă pereţii exteriori de 5-6 mm grosime şi un interior cremos care de-abia aşteaptă să erupă. Aici l-am găsit o dată prea gros şi săptămâna asta, prea subţire. Gustul m-a dat pe spate indiferent de metoda de gătit. Eu sunt urechist în bucătărie, la fel ca în muzică şi dau gustul oricând pe tehnică, fiindcă mi s-a întâmplat să mă îndrăgostesc de modul în care arăta o farfurie, dar să mă dezamăgească profund gustul. Deci, fără nici un menajament, trebuie să-l încercaţi aici.

Acum că am terminat cu mâncarea, trebuie să vă mai vând un pont. De fapt, nici nu vi-l vând… îl dau gratis! Pe lângă mâncarea foarte bună, mai e ceva ce recomandă acest locşor. Raportul calitate-preţ. Ciorba era 10 Lei când am mâncat aici prima dată. Aşa cum aţi văzut mai sus, merită din plin! Acum gândiţi-vă că o ditamai porţie de ciorbă costă acum 8 lei. S-au gândit să o ieftinească:)). Dorada, destul de mare, cu tot cu legume e 25 de lei. Şi souffle-ul e 10 lei, inclusiv o cupă de îngheţată lângă. Băutura e ca peste tot: 6-7 lei o bere la draught, 5-6 lei un suc şi la restul nu m-am uitat, dar nu cred că fac discordanţă foarte mare. A, era să uit. La preţurile astea aveţi şi 20% reducere la masa de prânz.

Mare grijă seara, fiindcă se cam aglomerează şi e puţintel fum. Dar dacă asta nu vă deranjează foarte tare, nu pot decât să îmi doresc să vă doriţi şi voi la fel de mult ca mine să veniţi să mâncaţi aici cât mai des.

Şi dacă vă îndrăgostiţi de ce veţi găsi, vă rog ca şi acolo să aveţi LIBERTATE ÎN BUCATE!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *