Oameni cu gust și de-ale gurii

Scris de  |  Nici un comentariu

DISCLAIMER: Atenţie! Acest articol nu este digerabil pe stomacul gol. Se recomandă după o masă copioasă, pentru protecţia scriitorului la eventualele gânduri rele adresate de către cititor. Urmează imagini şi relatări delicioase care produc averse în cavitatea bucală şi revolte din partea papilelor gustative.

După ce ne-am aventurat pe Valea Hârtibaciului, am continuat să descoperim România Autentică prin bucăţele tradiţionale găsite în Mărginimea Sibiului. Fie că este vorba de Cisnădioara, de stâna de pe dealul Golcin, de Sibiel sau de satul Cristian, în fiecare locşor găseşti acel ceva pentru care merită să revii.

La 10 km de Sibiu, se află un sat de munte cu case săseşti, bătute de soare, neatinse de vremuri şi de antene parabolice. Poartă numele de Cisnădioara şi se făleşte cu o biserică fortificată în vârful dealului Mihail, probabil cel mai cunoscut obiectiv care atrage turiştii în zonă.

Însă, înainte ca Alteţa Sa Prinţul Charles să înnobileze aşezarea săsească îţi recomand câteva atracții turistice vii și vioaie. La poalele fortăreței îl găsim pe poştaşul satului, domnul Michael Henning, unul dintre puţinii saşi pe care îi mai găseşti în zonă. Renumele domnului Henning răsună peste mări şi ţări şi nu pentru promptitudinea cu care le aduce pensia sătenilor, ci pentru migala cu care restaurează sobe cu cahle tradiţionale săseşti.

Michael Henning - artizan de cahle dar şi poştaşul din Cisnădioara

Michael Henning – artizan de cahle dar şi poştaşul din Cisnădioara

Toate plăcile de teracotă, numite cahle, sunt lucrate şi pictate manual în atelierul propriu, din spatele poştei. Soba din cahle nu este pentru o iarnă sau două, este pentru veşnicie, este o operă de artă, iar după cum zic saşii, sobă din cahle este cuptorul vieţii. Dacă te cunoşti cu cine trebuie, spre exemplu cu ghidul nostru minunat Adela (Transylvania Guide Sibiu), cu siguranţă vei reuşi să afli din tainele acestui meşteşug pe cale de dispariţie şi vei reconsidera soba anostă de la bunici.

Cahle lucrate manual de domnul Henning

Cahle lucrate manual de domnul Henning

Şi dacă cumva cauţi o cutie poştală, mai sus pe uliţă găseşti o broscuţă VW în care poţi lăsa cu încredere vederile.

Cutia poştală din Cisnădioara

Cutia poştală din Cisnădioara

O altă oprire în Cisnădioara ar trebui să fie la pensiunea Casa Soarelui unde am mâncat cel mai bun gulaş la ceaun, făcut de un tânăr care are în grijă pensiunea. Nu este o mare filozofie şi nici vreo reţetă secretă, însă făcut la ceaun, la un pahar de ţuică de-a locului, gulaşul, picant cât trebuie, răsfaţă şi cele mai pretenţioase papile. Nu este nicio ruşine să ceri încă o porţie, cu toţii am făcut-o.

Gulaş la ceaun la Casa Soarelui în  Cisnădioara

Gulaş la ceaun la Casa Soarelui în Cisnădioara

Sătenii vechi se fălesc cu vecinii lor cu aer occidental, olandezi, nemţi, elveţieni sau chinezi, care au renunţat la carierele de succes din ţările lor pentru peisajele superbe şi ospitalitatea oamenilor din regiune. Mulţi au deschis business-uri noi aici sau le coordonează pe cele de peste hotare din livezile personale din Cisnădioara.

Gemuri pe alese la Apfelhaus

Gemuri pe alese la Apfelhaus

Fără să vrei te împiedici de ei la restaurantul Apfelhaus, cel mai cunoscut şi apreciat în zonă. Amplasat într-o livadă cu meri, care planează parcă peste Cisnădioara, restaurantul este ca un mic muzeu cu piese de mobilier unice, adunate de Liviu Durdun (patronu’) de la tot felul de vintage shop-uri. Şi dacă te întrebi ce e cu pieptul de pui Iohannis din meniu, trebuie să ştii că preşedintele era un obişnuit al locului pe vremea când era primar.

Vedere de pe Dealul Golcin

Vedere de pe Dealul Golcin

Din Cisnădioara, alături de Iulian şi George (ghizii de la Transylvania Guide Sibiu), am făcut o incursiune la stâna ciobanului Ghiţă, de pe dealul Golcin. Un drum interminabil, cu multe poteci nemarcate și cu bătături în talpă, de care nu mai ții cont în momentul în care ai ajuns acolo sus.

Masa la stână

Masa la stână

Ce-a urmat aici, doar sfântul stomac poate să confirme. Deşi ciobanul nu era la stână, a avut grijă să lase telemea, caş, urdă, burduf, jintiţă cât să ne burduşim până la refuz.

Nu au lipsit cocoloaşe cu brânză făcute-n jar alături de cârnaţii făcuţi la foc, pe o ţepuşă improvizată. Practic nu ştiai de ce să te bucuri mai întâi, de mâncare, de privelişte, de cele câteva animăluţe care păşteau liniştite… Totul era perfect. Nu ezitaţi să-i contactaţi pe Iulian sau George dacă vreţi să participaţi la un brunch de 5 stele Michelin la stână lui Ghiţă, nu de alta dar ei ştiu drumul.

Cocoloaşe cu brânză făcute-n jar (foto: Cătălin Nenciu)

Cocoloaşe cu brânză făcute-n jar (foto: Cătălin Nenciu)

Şi am ajuns şi la Sibiel, la casa bunicii Eugenia. Deşi bunica care apare pe site-ul pensiunii este în vârstă şi cu părul alb, bunica pe care am găsit-o aici era tânără. Era în bucătăria de vară şi avea grijă să nu se răcească mâncarea pe care o pregătise pentru oaspeţii ei. După ce mi-am îndesat rucsacul cu tot felul de dulceţuri din cămara bunicii, am făcut cunoştinţă cu lichiorul de nuci şi tare m-am mai bucurat de cunoştinţă.

Tot aici mi-am lărgit cercul de prieteni cu o prăjitură de rubarbă şi uscăţele. Până să ajung la bunica, nu știam ce este rubarba, iar apoi să aflu că este o legumă acrişoară folosită şi la prăjituri, a fost o surpriză plăcută. Şi, ştii vorba aia: cine nu are bătrân, să treacă pe la casa bunicii Eugenia din inima Sibielului.

Prăjitură delicioasă cu rubarbă şi uscăţele, doar la Casa Bunicii Eugenia

Prăjitură delicioasă cu rubarbă şi uscăţele, doar la Casa Bunicii Eugenia

Cel mai probabil, Cristian este cunoscut a fi satul cu cele mai multe cuiburi de berze, pe fiecare stâlp fiind montat (de către Asociaţia Prietenii Berzelor) un cuib pentru creaturile cu picioroange.

Biserica fortificată din Cristian (foto Călin Stan)

Biserica fortificată din Cristian (foto Călin Stan)

Pe strada VI cu case colorate, se află una dintre bisericile fortificate importante pentru comunitatea saşilor. Însă puţini cunosc că într-unul din turnurile bisericii fortificate din sat, stau ascunse cea mai bună slănină, ţuică şi cârnaţi afumaţi. Mirosul este divin.

În turnul Slăninei printre cârnaţi afumaţi şi şuncă

În turnul Slăninei printre cârnaţi afumaţi şi şuncă

Că să ai acces la Turnul Slăninei trebuie să o cunoşti pe doamna Maria Mărăşescu, doamna cu cheia. Tot ea ne povesteşte că, mai până acum ceva ani, în fiecare duminică, sătenii după ce ieşeau de la slujbă, urcau în turn şi îşi tăiau câte o bucată de slănină cu ştampila pusă, pentru evidenţă. Acum slănina este mai mult pentru vizitatorii bisericii, la fel şi ţuica, cârnaţii sau săculeţii cu flori de tei tocmai bune pentru ceaiuri.

Costume săseşti în micul muzeu amenajat în Biserica din Cristian

Costume săseşti în micul muzeu amenajat în Biserica din Cristian

Şi ca să profiţi la maxim de vizita în Cristian, ar fi bine să vizitezi micul muzeu cu costume săseşti amenajat într-o cămăruţă şi să urci în turnul clopotelor (nerecomandat claustrofobilor) pentru câteva fotografii de pus în ramă.

Îmi continui periplul cu traista-n băț, dar mai întâi să termin merindele şi poveștile din desagă.

Vedere asupra satului Cristian din turnul clopotelor

Vedere asupra satului Cristian din turnul clopotelor

Acest articol a fost scris în infoturul “#RomaniaAutentica: Mărginimea Sibiului și Valea Hârtibaciului” organizat de TurismMarket.com și Transylvania Guide Sibiu, în parteneriat cu Pensiunea Casa Soarelui, agenția de turism TrampTravel.roTravelWithaSmile.net, și cu sprijinul Pensiunea ApfelhausPensiuneaBunica EugeniaFerma Scoala CornatelSibiu- Agnita Railway

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *