Naser II

Scris de  |  2 Comments

La Naser II am fost pentru prima dată acum vreo doi ani, la puţin timp după ce au deschis noua locaţie de lângă Biserica Armenească. Ştiam că la Domenii se mănâncă foarte bine, deşi nu am reuşit nici până în ziua de azi să ajung acolo, aşa că mi-am impus să ajung repede la noul local. Şi n-am făcut rău deloc.

Poate fi găsit destul de uşor, e la 10 minute de mers pe jos de la Universitate înspre Obor şi cam la 20 de la Iancului către Teatrul Naţional. Depinde unde te păleşte pofta şi/sau foamea. Clădirea se află fix în spatele Bursei de Valori, care e destul de înaltă, aşa că n-o să aveţi probleme în direcţia asta. De cum intri, te năpădeşte un sentiment oriental, dar asta nu doar datorită muzicii, ci şi din modul în care sunt aranjate cărnurile şi legumele în frigiderele pe care le mai folosim şi noi, dar în magazinele de cartier, în principal pentru brânză, măsline şi mezeluri. Şi miroase a mâncare arăbească, dar într-un mod plăcut, neostentativ şi, nu în ultimul rând, oamenii care vin aici de obicei parcă fac parte dintr-o familie. În holul de la intrare te aşteaptă de fiecare dată cineva care să te îndrume către masa rezervată sau disponibilă. Prima încăpere e foarte spaţioasă, structurată pe două etaje şi din ea se bifurcă celelalte camere. Ca de obicei, am ales o masă la nefumători. Meniu

Faţă de ultima dată când am poposit la ei, am observat în primul rând că şi-au schimbat meniurile şi au adus mai multă bere; ceea ce nu mă deranjează absolut deloc. Nici preţurile nu s-au modificat notabil. În rest, la fel ca de obicei. Nu se pune accent pe modul în care sunt decorate camerele, tablourile n-au nici o treabă cu ceea ce înseamnă bucătăria arăbească, dar e curat. Cred că mai potrivit ar fi fost să pună pe pereţi două-trei carpete cu Răpirea din Serai. Dar la Naser nu prea contează lucrurile astea… Importante sunt servirea şi, mai ales, mâncarea!

De prima dată când am mâncat la ei m-am hotărât asupra platoului mare ca starter. Şi de fiecare dată aşa am pornit. Are cam jumătate de kilogram şi patru tipuri de salate: hummus, babaganoush(salată de vinete cu pătrunjel, multă ceapă şi câteodată usturoi), labne(cremă de brânză sau iaurt cu mentă şi ulei de măsline) şi moutabal(o combinaţie dintre cele două descrise mai sus). E o gustare perfectă pentru patru oameni şi o masă în sine pentru doi. Ultima dată am fost cu un prieten şi a fost ideal, ba chiar mai mult decât atât la un punct. Lipiile sunt din partea casei, aşa că ne-am cam lăfăit.

Salate

Kebab

Mai departe; eu m-am hotărât la un kebab tradiţional, fiindcă voiam neapărat să văd cum îl fac ei. În meniu scrie că are 250 de grame, dar cred că sunt cam indulgenţi. Ai 4 bucăţi de carne, nu foarte mari, oleacă de salată, nişte ceapă şi roşii la grătar şi cartofi prăţiti. Toate astea treceau lejer de 300, nu de 250. Deci, mult! Dar oare şi bun? DA, bun a fost, ba chiar mai mult decât bun. Însă nu a fost delicios… nu m-a entuziasmat nimic din farfurie, deşi am lins-o. Carnea era corectă, se simţea gustul de vită mai mult şi de oaie foarte puţin. Pentru majoritate e bine, însă pe mine nu m-au nimerit. Condimente ostentative nu a avut, picantă nu a fost, ba chiar mai mergea puţină sare. Ansamblul a fost ok şi mi-aş mai lua. Dar nu a fost acel ceva acolo care să mă facă să tresar. De aceea nu pot să fac elogiul nici unei bucăţi şi nici politically correct nu o să fiu. Aici mă refer la cartofii prăjiţi şi la lipia aşezată la baza farfuriei. Un element dintre ele putea fi eliminat cu lejeritate. Deja era prea aglomerată farfuria…

Kebbeh

Celălalt fel principal a fost Kebe Mehlie. Am mâncat Kebe la Fatafit, dar se pregăteşte la cărbuni, la fel cum se face şi Kebabul. Deşi îmi place orice fac cei de la Fatafit(sper să pot să le fac omagiul aici la un moment dat, dar până atunci vă recomand cu căldură să mergeţi pe Calea Moşilor, la numărul 225), aici mi-au plăcut mai mult, poate pentru le-au preparat sub formă de crochete(de acolo vine Mehlie). Aveau şi o salată de varză cu maioneză care le completa destul de bine, dar mi s-a părut puţin cam greţoasă. Indiferent de asta, o să-mi mai iau, cu siguranţă!

Desertul, ca de obicei, e din partea casei. Am primit câte două bucăţele de baclava. Pentru prima dată am mâncat o baclava care să nu fie înecată în miere şi, ca atare, să nu fie excesiv de dulce. Deşi eram cam ghiftuit(mi-am făcut cadouri culinare, nu?), au intrat cu plăcere.

Dar cele mai importante lucruri la Naser II ies puţin din aria farfuriilor. Ce vreau să spun e că nu am fost servit niciodată la fel de repede ca aici. Salatele şi felul principal ajung cam în 7 minute jumate şi nu exagerez deloc. Se mişcă atât de repede, că de multe ori crezi că ţi-au adus altă comandă. Şi încă ceva. Aşa cum am mai spus, porţiile sunt mari, foarte mari! Raportul calitate-cantitate-preţ e de vis.

Săptămâna asta era plin de copii care ţipau încontinuu şi atingeau note destul de înalte. Aşa că locul e mai mult decât child-fiendly. Mereu am văzut vreo câţiva cu câte-o lipie în mână. Dacă nu vă deranjează, puteţi să stabiliţi o seară a copiilor pe meleagurile Naseriene.

Băuturile sunt ca peste tot. Berile sunt 7 lei de la un cap la altul şi sucurile undeva pe la 5 lei. Doi oameni au parte de un festin cu 100 de lei aici.

Dacă vă hotărâţi să mergeţi în viitorul apropiat, să-mi spuneţi şi mie câtă LIBERTATE ÎN BUCATE aţi descoperit.

 

 

 

 

2 Comments

  1. AndreeaMoldoveanu

    21 octombrie 2015 at 23:40

    Iata ca am citit un subiect foarte interesant redactat intr-o maniera greu de gasit in netul din Romania. Acum, dupa ce am gasit acest articol, vreau sa va comunic ca in acest weekend trecem la ora de iarna, o stiati deja. Daca tot se schimba ora, atunci reglati-va ceasul dupa ora exacta pentru a nu uita sa ajungeti la timp unde aveti de mers. Multumesc!

    • Teodor Istan

      22 octombrie 2015 at 10:47

      Mulţumesc foarte mult.
      Cu ocazia asta am aflat că ceasul meu a furat un minut şi ceva în ultimele 6 luni.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *