Muzee mai puțin cunoscute și gratuite care merită vizitate în Londra

Scris de  |  Nici un comentariu

Văd pe internet din ce în ce mai multe articole despre ce poți să faci gratuit atunci când vizitezi un oraș. Chiar și multe oficii de turism au realizat că a promova gratuitatea ar putea fi cheia succesului. De ce să îți spun că la noi hotelurile sunt scumpe, mâncarea e ieftină doar la fast-food și cu banii pe care îi dai pe transportul prin oraș făceai un city-break low-cost în altă parte? Nu mai bine îți spun ce poți vedea gratuit? Gratuit! Ce bine sună!

Iar Londra are un avantaj major față de alte orașe în această luptă continuă pentru mai mulți turiști: muzee care, în marea lor majoritate, pot fi vizitate fără bani. Cel mult ești rugat să donezi o sumă modică, dar tu decizi dacă bagi sau nu mâna în buzunar.

Toată lumea știe că British Museum, Galeriile Naționale și Tate Modern sunt gratuite. De aceea e și buluc acolo. Dar nu foarte mulți știu (sau dacă știu, din motive care îmi scapă, le ocolesc) că mai există o serie de alte muzee gratuite, ce-i drept nu la fel de mari ca suratele lor mai bine dotate, dar nu mai puțin interesante.

Spre exemplu, la Muzeul Copilăriei am avut și eu ocazia să aflu cu ce se jucau britanicii când erau mici. Venind din lumea lui ”Piticot” și a lui ”Nu mă supăra, frate!” aveam această curiozitate: ăștia care nu au copilărit în comunism oare cu ce se distrau?

Childhood_Museum_-_London_-_September_2008_(2962371322)

Și așa am descoperit tot felul de trenulețe și mașinuțe, unele de lemn, altele teleghidate, păpuși de lemn și niște căsuțe în stil victorian pentru ele, fascinante. La căsuțe mă refer, pentru că celelalte jucării intrau într-o oarecare normalitate. Până la urmă și eu am avut tot felul de chinezării, dar cred că diferența e că eu mă jucam cu ele doar la sărbători, pe când pe aici cred că le-au cam avut la dispoziție în fiecare zi.

Îmi mai aduc aminte și de primele vizite din copilărie la Antipa. Ce mă mai hlizeam cu colegii când vedeam gorila de la intrare care ne arăta diverse, în timp ce tovarășele educatoare dădeau sever din deget. Păi dacă am fi mers atunci la Muzeul de Zoologie Grant cred că educatoarele leșinau instantaneu. Animale, nu împăiate, ci conservate în formol, care ți se dezvăluie în cele mai amănunțite detalii. Deci, ce avem aici? Ah, un penis de morsă. Și aici? Ah, aici e o pisică borțoasă disecată. Uite-o chiar acolo, lângă iepurașul acela drăguț din care a mai rămas doar capul. Weird stuff!

Grant Museum Londra

Acum să trecem la afaceri serioase. Poate că băncile din Anglia nu au fost în cea mai bună formă în ultimii ani, dar Muzeul Băncii Angliei nu a fost deloc afectat de criza financiară. La un moment dat erai provocat să încerci să ridici un lingou de aur cu o singură mână. Cântărea ”doar” 13 kilograme. După ce te lăsai păgubaș, puteai să-ți dregi orgoliul rănit în fața colecțiilor permanente, care includ bancnote rare sau documente vechi, care au contribuit la preamărirea unora și la decăderea altora.

Nici la Muzeul Armatei nu prea se înghesuie multă lume. Și din nou mă întreb de ce? Poate pentru că nu e poziționat foarte bine, poate că nu e mediatizat foarte mult. Cert e că acolo faci cunoștință cu soldatul britanic de când trăgea cu arcul până la lunetistul complet echipat din ziua de astăzi. Poți să analizezi strategiile folosite în lupte celebre și poți descoperi ce înseamnă viața în tranșee.

jungle-hideout

Următorul loc despre care vreau să vă vorbesc nu e un muzeu în adevăratul sens al cuvântului. De fapt, dacă stau bine să mă gândesc nu e muzeu deloc. E o arhivă uriașă de filme găzduită de Institutul Britanic de Film. Am avut ocazia să trec pe acolo în timpul Festivalului de Film de la Londra și, amator de pelicule britanice, am fost încântat să descopăr filme mai puțin cunoscute strânse în câteva colecții care conțin mii de titluri. Și chiar dacă nu am avut timp să le studiez în detaliu, m-a încântat gândul că cineva le-a scos la lumină și că există. Iar bucuria de a răscoli prin arhive a fost aproape la fel de mare ca aceea pe care o ai atunci când vezi un film bun.

Iată-ne acum pe drum înspre Muzeul Londrei. N-aș putea spune că e un muzeu mai puțin cunoscut, dar tot mi se pare că nu este apreciat la adevărata sa valoare. Iar el face ce spune: ia Londra de la începuturi și o aduce până în zilele noastre. Cel mai mult îmi place modul în care a fost recreată Londra victoriană, cu străzile și magazinele sale, printre care poți să te plimbi puțin, atât cât îți permite spațiul destul de limitat.

15-the-victorian-walk-c2a9-museum-of-london1

Vă invit să punem punct călătoriei noastre la Muzeul Horniman. Aici e și mai puțin probabil să dați peste hoarde de turiști, pentru că deja ne îndepărtăm destul de mult de centru. Dar dacă te încumeți, merită. După ce îți dai binețe cu totemul care te întâmpină la intrare, poți spune că pătrunzi într-o lume a imprevizibilului, pentru că laolaltă găsești picturi în nisip ale indienilor Navajo, instrumente muzicale din întreaga lume, scaune de tortură ale inchizitorilor sau mumii egiptene. Mai există și un acvariu, mic, dar viu colorat, și grădini de unde poți privi cu detașare la viața agitată din centru.

horniman-museum-and-gardens

Ar mai fi și alte muzee care ar merita să fie incluse pe listă, măcar pentru curiozitatea pe care o stârnesc. Spre exemplu, există un muzeu al anesteziei și unul al imigrației. Unul al stomatologiei și un altul al poștei. Dar, din păcate despre acestea nu vă pot spune nimic pentru că încă nu le-am vizitat. Încă!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *