La Paradeta, Barcelona – paradisul fructelor de mare

Scris de  |  Nici un comentariu

Dacă un străin ar afla că în comunism mâncam creveți în mod regulat, probabil că ar fi înclinat să creadă că poate până la urmă nu o duceam atât de rău. Atunci se găseau creveți pe toate drumurile, magazinele erau ticsite, numai că acei creveți vietnamezi erau sub formă de chipsuri, unele atât de rezistente la prăjit încât îți rupeai dinții în ele.

Din cauza asta multă vreme nu mi s-a părut vreo mare scofală când auzeam pe cineva că a mâncat creveți făcuți nu știu cum și cu nu știu ce garnitură. Chiar îl compătimeam pe bietul om că mai continuă să mănânce acele chipsuri.

Lucrurile s-au shimbat în momentul în care pe la începutul anilor 2000 am fost pentru prima oară în Dubai și acolo, vrând-nevrând, a trebuit să dau ochii cu creveții ”originali”. A fost momentul în care s-a produs declick-ul și fructele de mare au ajuns în topul preferințelor culinare.

Când am ajuns în Spania, la Barcelona, restaurantul La Paradeta a avut câștig de cauză în fața lui Gaudi și a minunilor sale ahitecturale. Situat undeva pe o străduță lăturalnică în apropiere de Sagrada Familia, La Paradeta este raiul iubitorilor (a se citi mâncăilor) de fructe de mare.

Totul este 100% proaspăt. Multe produse au fost pescuite chiar în ziua respectivă și ajung în galantare la câteva ore distanță și, foarte important, la un preț decent.

Un kilogram de sepii mici e pe undeva la 16 euro, caracatițele mici cam tot pe acolo. La fel și calamarii tubulari și sepiile mai mari. Un crab, în jur de 8 euro. Diversele sortimente de scoici îți scot din buzunar între 7 și 10 euro/kilogram. Ceva mai scumpi sunt creveții tiger care au un preț ce sare de 35 de euro/kilogram. Câteva bucăți costă cam 12-16 euro. Stridiile 1,5 euro bucata.

La-Paradeta

De ce sunt atât de ieftine? Pentru că La Paradeta nu e restaurant ca toate celelalte. În primul rând merge pe principiul ”self-service” și chiar și aspectul general pare a fi de cantină, dar nu vă lăsați influențați de asta. Aici te așezi la coadă, îți alegi ce vrei să mănânci, spui cum vrei să fie pregătite (la plită sau în ulei pentru calamari, sepii etc.; marinate sau la aburi pentru scoici), primești un bon pe care scrie un număr, plătești ce ai comandat, inclusiv băuturile, și te așezi undeva.

La un moment dat, doamna durdulie de la bucătărie va deschide microfonul și va striga ”mesaaaaa tres” – ”table threeee”. Și atunci, te uiți pe acel bon și vezi dacă tu ești masa 3. Dacă da, te ridici, te duci la spațiul de servire de la bucătărie și îți ridici singur comanda. Dacă ai mai multe și celelalte feluri nu sunt gata, doamna șterge cu creionul ce ai primit și îți dă bonul înapoi, fază care se repetă până când primești tot.

La final, când ai terminat, îți iei tava și o duci la ghișeul de la spălătorie. Așa restaurantul a eliminat o cheltuială cu personalul de servire și debarasare și poate să îți ofere preparate la un preț mai mic. Și ce preparate!

la-paradeta-2

Am mers doar pe varianta ”la plită” în mai multe zile și nu am fost deloc dezamăgit. Totul foarte gustos și pregătit cât se poate de bine. O singură dată calamarul era ceva mai cauciucat, dar nu într-atât de mult încât să-ți rupi dinții. În rest, toate felurile ți se topeau în gură.

În ce privește băuturile, o bere la halbă e 2,90 euro, o apă minerală 2,40, o apă plată 1,80, o sticlă de vin pleacă de la 10 euro și merge până pe la 30. Pentru că opțiunile sunt multiple, e greu de estimat cât costă o masă, dar pot să spun că o familie de trei persoane poate mânca foarte bine cu 40-50 euro, băuturile fiind incluse. Aveți grijă, însă, când comandați să nu vă lăsați duși de val. Vânzătoarea de la tejghea e atentă și întreabă mereu câte persoane sunt la masă și atrage atenția când consideră că cineva a comandat mai mult decât ar putea duce. Se întâmplă frecevent să îți pierzi capul între atâtea feluri de fructe de mare și ai vrea să le încerci pe toate deodată, dar de multe ori cantități considerabile trebuie aruncate. Așadar, fiți cumpătați!

Problema la La Paradeta e că restaurantul are un program limitat de funcționare. De marți până sâmbătă e deschis între 13 și 16 și între 20 și 23.30. Duminica e deschis doar la prânz, iar lunea este închis. Aceste limitări par să îl facă și mai căutat, așa că atunci când vreți să mergeți acolo încercați să ajungeți un pic mai devreme de ora deschiderii pentru a evita o coadă considerabilă, mai ales în weekend.

Altfel, în restaurant nu se fumează (ca în toate din Spania, de altfel), există POS și se fac plăți cu cardul, iar copiii sunt bineveniți (există scaune speciale chiar și pentru cei mai mici, dar atenție la alergii!).

Nu îmi rămâne decât să vă doresc poftă bună!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *