Burger In Flames

Scris de  |  Nici un comentariu

Cu toţii am trecut pe lângă Fire atunci când am ajuns prin Centrul Istoric. Mulţi dintre noi am şi intrat. Unii chiar au făcut din acest loc un spaţiu preferat şi nu mai merg în altă parte.

La fel ca în multe alte privinţe, fac tot posibilul să mă situez undeva la mijloc, dar recunosc că ajung destul de des în Fire. În facultate cred că mergeam săptămânal, mai ales când punea Lenţi Chiriac muzică. În fiecare miercuri parcă… Era un pseudo-sanctuar şi reuşeam să plecăm de acolo doar când ştiam sigur că s-au deschis porţile metroului.

Asta era cam prin 2009-2010. După asta ştiu că la subsol au redecorat şi totul începuse să îmi dădea un iz de discotecă. Însă la bar a fost mereu ok, ba chiar mai mult decât atât. Puteai şi poţi în continuare să bei o bere liniştit şi să asculţi o muzică bună.

Până acum câţiva ani în Fire doar se bea. Apoi s-au gândit că merge şi ceva mâncare înainte, în timp ce şi după băut. Şi n-au făcut rău deloc. Per total, aici se pot consuma lucruri cinstite şi gustoase, nu numai mijloace de potolit foamea. Am încercat destule chestii din meniul lor, dar cea mai proaspătă amintire e cea a unui burger mare şi frumos…

Înainte să intru în viscere, vreau doar să apreciez faptul că tot ansamblul Fire de acum arată foarte bine, s-au extins mult în spate, au o cameră nouă care îmi place teribil de mult şi da, pe terasă se fumează!

Hai să vedem despre ce-i vorba!

Mi-am luat un Cheeseburger cu cartofi prăjiţi, ca tot omu’. Mai toată lumea face acum burgeri şi mi-am creat o îndreptăţire din a gusta din cât mai mulţi, pe oriunde unde apuc. Plus că cică ăsta din Fire era şi bun; aşa mi s-a transmis.

20160330_213512

După vreo 25 de minute de la comandă, a sosit flăcăul pe masa mea. De la distanţă arăta foarte bine. De la 30-40 de centrimentri, pe măsură ce observai detaliile, arăta bine.

Pe lângă burger şi cartofi, aveam două sosuri în farfurie. Ambele în pahar de shot; unul cu un fel de pastă de usturoi şi nelipsitul ketchup. Aş fi preferat să nu mi le pună în farfurie; dar nu din paranoia, ci invoc aici un motiv pur estetic. Estetice nu mi s-au părut deloc feliile de roşii cu nişte inele de ceapă deasupra. Cele două felii de castravete murat, nici atât. Înţeleg raţiunea, dar deja era aglomeraţie multă şi, în loc să mănânc, am început prin a-mi face loc. Cât despre prima formă de manifestare a decorului într-o farfurie, FRUNZA DE SALATĂ, vă rog să-mi permiteţi să nu deschid subiectul. Mulţumesc.

Ca la toţi ceilalţi burgeri, i-am făcut disecţia. Am intrat în mrejele lui, l-am despărţit metodic în bucăţi de pâine, brânză, legume şi carne.

Brânza, din păcate, era topită(adică brânză topită), din cea ambalată individual. Cred că e mai la îndemână să faci asta, dar nu prea are gust, plus că era lipită de carne şi nu îmi permitea să o dau la o parte, să pot explora în voie.

20160330_213627

Dar tot am ajuns la dânsa, într-un final. Am cerut medie şi nu prea a fost aşa. De fapt, îndrăznesc să spun că mesajul meu nici nu a ajuns până la bucătărie. Însă a fost cam gustos, dom’le! Da, s-a simţit foarte bine gustul de vită, gătit puţin peste mediu, dar încă suculent. Bun! Atât de bun încât am zăbovit să mănânc tot ce era în farfurie, doar cu furculiţa şi cuţitul. De ketchup nu m-am atins, în rest am ras orice urmă de carne. Am avut noroc de cartofii necongelaţi şi de usturoi. Şi chifla m-a ajutat, deşi cică nu e politically correct să le ai pe toate în aceeaşi farfurie.

Aşadar, raportul calitate-preţ a fost foarte bun. Cu toate minusurile pe care le-am enumerat mai sus, gustul cărnii merita mai mult de 18-20 de lei, cât a costat întreg ansamblul. Recomand pentru o ieşire scurtă, puţin metal şi nişte beri.

Suntem în centrul istoric, deci lăsaţi maşina acasă, la fel şi labradorul. Preţurile sunt ok, la nivel mediu şi unii ar putea spune că e chiar ieftin pentru buric. 7 lei o bere, 6 lei un suc, pizza în jur de 20 de lei, la fel şi un burger. Dar Fire e o experienţă în sine, nu doar un alt loc în care să bei şi să mănânci.

Din nefericire, foaia aia de salată verde nu m-a convins de prea multă LIBERTATE ÎN BUCATE…

Şi să nu uit. Poza principală e luată de pe site-ul lor, deci nu mi-o asum. Doar pe celelalte două.

 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *