Beca’s Kitchen- Musafir, nu client!

Scris de  |  Nici un comentariu

Ţin minte că în anul III de facultate, profesorul pe care l-am iubit poate cel mai mult ne-a spus că dacă vrei să ascunzi un lucru, cel mai bine este s-o faci la vedere.

Am ales să încep aşa fiindcă paşii mei au trecut pe lângă Bucătăria aceasta de multe de ori în ultimul an. Eu stau la Obor şi mă plimb cam des până la Piaţa Romană, Universitate, Victoriei. Ţin minte că am văzut, la un moment dat, că ceva s-a schimbat la clădire, însă am rămas doar cu potenţialitatea unei viitoare ieşiri. Trebuie să recunosc că din afară nu exprimă foarte multe… e ascunsă bine pe Strada Mihai Eminescu, la numărul 80, la 5 minute de mers pe jos de ASE, pe partea dreaptă. E simplă, îngrijită şi nu trădează nimic din ceea ce veţi vedea mai jos.

Cum intri, îţi dai seama că ansamblul e o plăsmuire de suflet, o materializare a unui om care apreciază frumosul şi calitatea.

Am fost primiţi cu foarte multă căldură, ca în casa unor vechi prieteni. Aveam o rezervare facută cu o zi în urmă, dar sigur ne-am fi descurcat şi fără. -Pesemne că locul încă nu e foarte cunoscut între iubitorii farfuriilor-. Ne-am aşezat şi am început să ne uităm pe pereţi:D. Nu de alta, dar acolo e meniul, scris frumos cu cretă pe o tăbliţă neagră, în română şi engleză.

Îţi alegi ce vrei şi la câteva minute vine Andreea Beca să-ţi prezinte ingredientele şi să-ţi explice pe îndelete fiecare etapă a gătitului. Imediat observi două lucruri; iubeşte gătitul şi îi place mult ce face. Te întreabă şi dacă eşti alergic la ceva dintre cele pe care urmează să le înfuleci. Pe mine m-a surprins plăcut acest mic detaliu, care ar trebui să fie obligatoriu oriunde te-ai duce.

Gata, am făcut şi prezentarea asta; let’s talk food!

HummusCa starter, am avut hummus cu seminţe de pin. Aţi văzut că am o aplecare destul de accentuată către bucătăria orientală şi am cam încercat pastele de năut de prin Bucureşti. Ăsta de aici a fost trimis de zei în faţa noastră. Avea tahini în proporţia corectă, susanul nu era ars şi consistenţa puţin mai lichidă decât te-ai aştepta. Combinată cu cele 10-12 bucăţi de bruschetti cu ulei de măsline şi paprika aş mânca în fiecare zi:D.

Urmează supa cremă de conopidă. A fost prima dată când am gustat aşa ceva. Din fericire pentru mine, gustul de conopidă nu era pronunţat, dar din nefericire pentru celălalt acţionar principal al vieţii mele nu a fost atât de bine, fiindcă leguma asta se numără printre preferatele ei. Cu toate astea, n-a mai rămas nimic. Să zicem că era de la crutoane:D.

Conopida

Pentru felul principal ne-am hotărât la File de curcan cu morcovi, broccoli şi chutney de ceapă roşie şi Pui pe beţe cu morcovi şi sfeclă roşie cu fix 4 frunze de baby spinnach:).

Voi vorbi mai mult despre primul, fiindcă era tot al meu. Cred că aici e singurul punct slaăbuţ referitor la întreaga experienţă legată de Bucătăria Andreei Beca. Sunt convins că ar putea să facă farfuriile să arate mult mai bine. La gust nu e nevoie să se chinuie, fiindcă totul e aşa cum trebuie. Se vede şi din pozele de mai jos că totul e executat corect, curat, însă fără candoare, fără eleganţa pe care o impunea gustul. Aici chiar nu pot să dau nota maximă. Dar la gust… să pot să recreez experienţa cât mai autentic, cred că va trebui să mă apuc de compus adjective noi, fiindcă ceea ce simt, de multe ori nu beneficiază de un cuvânt care să-i transporte pe cei din afară fix în locul în care mă aflam eu. Aşadar, la gust a fost… irezistibil! Carnea era făcută pe plită, fragedă şi plină de savoare; n-au uscat-o deloc:).

CurcanLegumele crocante, cum îmi plac mie, gătite la abur. Dar ce mi-a plăcut cel mai mult a fost felul în care era transformată ceapa roşie, în aşa fel încât să completeze toate celelate ingrediente. Era dulce-acrişoară şi adăuga acel ceva de care aveau nevoie legumele, destul de fade de unele singure:D. Chutney-ul aici a fost detaliul diavolesc, acela care a avut puterea să transforme ceva aproape vegan într-o chestie pe care promit să o încerc şi eu acasă, deci nici pe departe vegan:D.

Deşi nu era farfuria mea, puiul a fost împărţit de toţi cei 4 care ne aflam la masă, fiindcă nu ţin minte să fi gustat în ultimii ani o pulpă atât de bine însămânţată dintr-o marinadă. Chiar discutam lucrul ăsta cu cei prezenţi: deşi partea aceasta din pui nu e atât de titrată şi de folosită de majoritate, cei mai mulţi preferând pieptul, acesta nu va avea niciodată potenţialitatea ei la capitolul gust. Asta dacă ştii s-o faci. Beca stie s-o facă, pe cuvânt! Şi ele au avut parte de un sos dulce-acrişor care şi aici a fost ca bosonul Higgs; a legat totul perfect!

Pui Pe Bete

Urmează surpriza! De data asta, cineva şi-a luat şi desert; şi bine a făcut!

Tarta cu fructe de pădure… sună a puţin, nu? Dar din momentul în care vezi poza îşi dai seama că nu e puţin deloc. Nici porţia, nici gustul, nimic. Blatul era foarte fraged şi nu se împrăştia pe nicăieri. Crema e din mascarpone, potrivit de dulce. Până aici, totul ca la carte. Deşi poate nu se vede în poză, ce a avut acest desert sui generis a fost menta. Şi aici nu vorbesc de frunză, care e mai mult decor. Nu, fructele de pădure au primit ajutorul câtorva grame de mentă proaspătă şi a fost dumnezeiesc rezultatul. Ne-am băgat toţi 4 în farfurie ca nişte piranha şi am transformat-o în vedetă. A fost ca un câştig la loto: a venit repede, a dispărut imediat şi mai vreau:D.

Tarta

Locaţia e decorată simplu, dar în acelaşi timp complicat. E foarte primitoare, are multe detalii care trădează din personalitatea proprietarei, dar cel mai important, dacă mă întrebi, e faptul că te face să te simţi musafir, nu client. Şi asta caut eu de multă vreme.

Cu parcarea se poate descurca oricine, fiind destul loc prin împrejurimi. Cum am spus, nu e foarte mult loc disponibil pentru a veni şi cu copiii, iar câinele mai bine rămâne acasă. Între 2, 4 sau 6 prieteni e perfect.

Cât despre nota de plată, mergem undeva în zona de mijloc, dar nu elitist. Noi am băut zăganu, o bere foarte bună de la Vălenii de Munte, nepasteurizată, la 11 lei. De obicei nu îmi place să dau atâţia lei pe o bere, dar aici se potrivea de minune. Un starter e în jur de 15 lei şi un fel principal, de la 25 şi până la 50-60, dacă vrei creveţi, somon sau cotlete de miel. Aşadar, nu e chiar ieftin, dar poate şi asta contribuie la experienţa excelentă de care am avut parte. Puteţi merge doar pentru desert, dacă vreţi:D. Eu cred că am să fac foarte des asta.

Beca’s Kitchen e un loc unic în Bucureşti, dacă mă întrebi, şi cred că o să dezvolt o pasiune pentru acesta, mai ales că, vedeţi şi voi, aici chiar e multă LIBERTATE ÎN BUCATE!

 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *